Cateva titluri (part 2)

Delirul Laurei Restrepo este inca una din acele cartulii pe care le-am luat la nimereala de pe raft in speranta ca o sa dau peste ceva interesant. Cand am inceput-o insa, stilul aproape ca m-a dat gata – nu exista aliniate sau dialog, este teribil de concentrat, si poate cel mai rau, autoarea trece de la persoana a III-a la persoana I (si invers) intr-o veselie, uneori in cadrul aceleiasi fraze. Din fericire am reusit sa trec de primele 50 de pagini si m-am obisnuit cat de cat cu stilul si cu trecerile de la un personaj la altul, iar in cele din urma povestea in sine nu este tocmai rea. Un profesor se intoarce dintr-o calatorie si isi gaseste nevasta cu mintile pierdute, iar tipul incearca sa inteleaga cum a ajuns in acel stadiu si cum sa o aduca inapoi la realitate.
De fapt mi-au placut mai mult celelalte fire narative, ale lui Portulinus, bunicul Agustinei, sau cel al parintilor Agustinei – cred ca s-ar fi descurcat mult mai bine daca ar fi construit romanul sub forma unei cronici de familie, decat in jurul nebuniei lipsite de sens a Agustinei.

Continue reading “Cateva titluri (part 2)”

Advertisements

Palatul Viselor

Ismail Kadare este un autor despre care am auzit destule lucruri de bine (nu doar “e tipul ala din Albania care scrie“). Imi este greu totusi sa incadrez Palatul Viselor intr-un singur gen – are atat elemente de realism magic (un Palat in care lucratorii interpreteaza visele), cat si elementele unei distopii despre un stat totalitar (acestia monitorizeaza visele unui imperiu in cautarea celor premonitorii care au legatura cu statul). Este deasemenea un roman despre luptele de putere dintr-un stat.

Palatul Viselor s-a nascut din necesitatea autorului de a creea un Iad (dupa cum spune el pe coperta). Intr-adevar, structura interioara a Palatului aduce cu ceva din Teatrul Magic al lui Hesse (din Lupul de Stepa), insa Iadul imbraca forma unui vis (sau cosmar) pe care il traieste personajul principal. Spre deosebire de proza lui Cortazar de exemplu, aici protagonistul (Mark-Alem) se afla deja trecut intr-o alta realitate in timp ce paseste pentru prima oara in curtea Tabir Saray-ului, ba chiar in doua randuri are impresia ca vede elemente din lumea reala ‘privindu-l’ cu ironie (scrisoarea de recomandare care arde intr-o soba).
Continue reading “Palatul Viselor”