Short story about films

Alte cateva filme pe scurt, fiindca nu mi-a venit sa scriu un post intreg despre ele la vremea respectiva, dar care merita totusi mentionate.

The Letter (1940)
Ca un film noir adevarat, The Letter incepe cu o crima. La o plantatie de cauciuc se aude o impuscatura in noapte. Vedem personajul lui Bette Davis descarcand un revolver in trupul unui individ. Povestea spusa sotului si avocatului propune o incercare de viol, iar cazul pare inchis, cel putin pana la aparitia unei scrisori ce complica lucrurile.

The Letter nu are o poveste extrem de complexa, insa are are toate elementele unui film noir, ba chiar as putea spune ca este unul din primele filme noir in adevaratul sens al cuvantului.

Mongol (2007)
O dramatizare a tineretii lui Temudjin (viitor Genghis Khan) si a evenimentelor prin care a trecut. Mongol este un proiect ambitios, si eu unul respect rezultatul final pentru asta.
La capitolul realitate istorica nu stiu cat este de precis, insa interesant din punct de vedere vizual.

Indigènes (2006)
Indigènes mi s-a parut destul de ciudat pentru un film de razboi. In prima parte pare sa se axeze pe fapte istorice, mai putin pe o poveste a personajelor, iar spre final regizorul parca ar vrea sa ne pese foarte mult de aceste personaje.
Filmul portretizeaza mizeriile si ipocriziile prin care au avut de trecut trupele recrutate in Africa pentru eliberarea “patriei-mama”: Franta.
Indigènes vrea sa aduca in fata o poveste ingorata de multi de-a lungul timpului. Faptul ca actorii care interpreteaza rolurile habar nu aveau despre atitudinea armatei franceze in legatura cu trupele africane spune destul de multe. Interesant din punct de vedere istoric, dar neconvingator ca film artistic.

Le Crime de Monsieur Lange (1936)
Jean Renoir experimentand inaintea mai cunoscutelor Regle du jeu sau La Grande Illusion.

Alin

Advertisements

La regle du jeu

Am fost in seara asta la cinema Elvira Popescu (langa Ambasada Franceza), care in mod intamplator a rulat un film frantuzesc, anume La regle du jeu al lui Jean Renoir.

Inainte sa intru in detalii vreau sa imi cer scuze ca nu am prea scris in ultima vreme (desi nu stiu cui fac chestia asta), am trecut printr-o pasa mai proasta si nu am avut chef de asa ceva. Cel putin pot sa-mi cer scuze lui Ameer ca nu i-am raspuns la tag (o sa fac si asta pana la urma, sper).

Revenind la pelicula, avem in fata o comedie/drama despre viata/moravurile burgeziei frantuzesti din perioada celui de-al doilea razboi mondial (sau inainte – filmul nu face referire la razboi). Ce-i drept, filmul se misca destul de greu la inceput pana cand avem in fata un cadru bine stabilit, si anume pana cand Renoir isi strange toate personajele la chateau.

Intalnim doua triunghiuri amoroase, primul format din Christine, sotul ei – marchizul (in acelasi timp gazda), André Jurieux – aviator inamorat de Christine si Octave – interpretat de Jean Renoir, asadar un patrat (?). Al doilea triunghi amoros are mai mult rolul de comic relief, avand-o ca principala interpreta pe camerista Lisette, care umbla de la un barbat la altul precum bate vantul (stim cu totii genul) – si pe Schumacher, sotul ei gelos care are mai mereu o pusca incarcata.


Sau un pistol, asa cum se vede in imagine (dreapta). Depinde de locatie.

Trebuie sa spun ca povestea centrala mi-a amintit de personajele din Philadelphia Story, unde in jurul lui Katharine Hepburn se roteau Cary Grant – fostul sot, John Howard – viitorul sot si Jimmy Stewart – ca sa fie totul mai amuzant. Ce-i drept, La regle du jeu are un final putin mai acid/dramatic decat filmele de la Hollywood de pe atunci, dar care reuseste sa transmita un mesaj in legatura cu moravurile burgheze.

Renoir a reusit sa creeze niste personaje/tipologii savuroase fara prea mare efort, iar filmul sau reuseste sa fie ironic fata de viata sociala si sa fie amuzant in acelasi timp.

Alin