Cateva titluri (part 2)

Delirul Laurei Restrepo este inca una din acele cartulii pe care le-am luat la nimereala de pe raft in speranta ca o sa dau peste ceva interesant. Cand am inceput-o insa, stilul aproape ca m-a dat gata – nu exista aliniate sau dialog, este teribil de concentrat, si poate cel mai rau, autoarea trece de la persoana a III-a la persoana I (si invers) intr-o veselie, uneori in cadrul aceleiasi fraze. Din fericire am reusit sa trec de primele 50 de pagini si m-am obisnuit cat de cat cu stilul si cu trecerile de la un personaj la altul, iar in cele din urma povestea in sine nu este tocmai rea. Un profesor se intoarce dintr-o calatorie si isi gaseste nevasta cu mintile pierdute, iar tipul incearca sa inteleaga cum a ajuns in acel stadiu si cum sa o aduca inapoi la realitate.
De fapt mi-au placut mai mult celelalte fire narative, ale lui Portulinus, bunicul Agustinei, sau cel al parintilor Agustinei – cred ca s-ar fi descurcat mult mai bine daca ar fi construit romanul sub forma unei cronici de familie, decat in jurul nebuniei lipsite de sens a Agustinei.

Continue reading “Cateva titluri (part 2)”

Advertisements