Awkward.

Este singurul cuvant care ar putea sa descrie mai bine cea de-a 83-a editie a Premiilor Oscar. M-am uitat, totusi, fiindca anul asta chiar mi-au placut cateva dintre filme, insa acum ma refer la decernarea efectiva.

Incepand cu cele doua ‘gazde’ imprimate prin cele mai interesante filme ale anului (idee care devine tot mai comuna), festivitatea parca nu si-a revenit din momentul aiurea din start, cand Franco si Hathaway parca nu aveau nimic inteligent de spus.
A urmat o aparitie ciudata din partea lui Kirk Douglas; sunt un mare fan al filmelor in care a jucat, dar totusi, parca a fost un moment de ‘hai sa bagam o legenda vie a cinematografului de altadata, ca sa putem umple restul emisiunii cu prezentatori la moda.

Dupa cum zicea si Ameer, Hathaway si Franco sunt un fel de wtf-choice, alesi mai degraba pentru numarul de cautari pe internet decat pentru altceva in mod special. Anne Hathaway se manifesta ca si cand ar fi fost gazda la SNL sau premiile MTV, pe cand James Franco a mers pe look-ul ‘misterios de plictisit’ , care se transforma in look  ‘banal de plictisit’ daca il tii neschimbat pana la capatul emisiunii (si da, Anne, imi dau seama ca abilitatea de a primi vreo nominalizare se afla in stricta legatura cu dispozitia ta de a-ti arata sanii prin filme; chiar daca glumesti pe ideea asta nu inseamna ca o face mai putin adevarata).

Dincolo de look-ul care personal imi pare din ce in ce mai superficial de la un an la altul, mi-au placut totusi cateva personaje: David Seidler (scenarist, The King’s Speech), Randy Newman (compozitor, Toy Story 3) – dovada ca in spatele actorilor care arata frumos pe ecran se afla de multe ori persoane cel putin la fel de interesante, si Colin Firth – tare simpatic.

A da, si Morgan Freeman din filmuletul de introducere, mi-a amintit de o melodie haioasa.

Nu am de gand sa scriu despre castigatori, ii las pe altii sa ii analizeze. What’s the point anyway?

God save the King!

 

Alin

Advertisements

Slumdog Hollywood

In ceea ce urmeaza o sa incerc sa-mi expun calitatile de clarvazator pentru Oscarurile de la noapte si cine o sa le castige.

Lista intreaga o puteti viziona aici. Asadar,

Best performance by an actor in a leading role: Mickey Rourke (Wrestler) – ptr ca toata lumea il ridica in slavi

Best performance by an actor in a supporting role: Heath Ledger (Dark Knight) – desi ma intreb daca ar mai fi fost nominalizat daca nu murea saracul

Best performance by an actress in a leading role: Kate Winslet (Reader)personal mi-a placut mai mult in Revolutionary Road. Anne Hathaway, go home!

Best performance by an actress in a supporting role: Taraji Henson (Benjamin Button) – e singura pe care am vazut-o oricum.

Best Achievement in Directing: Danny Boyle (Slumdog Millionaire)

Best Motion Picture: Slumdog Millionaire

Ceea ce duce la urmatoarea problema. Slumdog Millionaire e un film care demonstreaza Hollywood-ului (pentru a nu stiu cata oara) ca nu e nevoie de un actor ridicol de bine platit (sau mai multi) pentru ca pelicula sa aiba succes.

Desi mi se pare usor supra-apreciat, filmul este intr-adevar bun (mie imi aminteste putin de City of God din perspectiva sociala) – evident siropul gros de Bollywood se simte si aici la final si probabil filmul ar fi fost ceva mai realist daca (WARNING! – spoilers ahead):

-Relatia Latikai cu barosanul (Javed parca il chema) era una bazata pe banii lui si nu pe sugestia ca fata era sechestrata practic in casa la ala.

– Sus numitul Javed nu era personajul negativ tipic constant agresiv.

-Jamal nu ar fi castigat premiul cel mare – asta e partea cea mai importanta, pentru ca el intrase in concurs doar sa fie vazut de Latika la televizor – nu avea niciun interes real in bani.

-Cei drept, daca Jamal nu castiga, se punea apoi problema daca Latika mai fugea in lume cu un pusti lefter.

–End of Spoilers–

Revenind la ideea principala: in situatia in care criza financiara se face in mod normal simtita si in lumea de la Hollywood, oare producatorii de acolo incep sa se gandeasca daca merita sa investesti un onorariu enorm pentru niste actori care sunt inca foarte populari, cand nu ai garantia ca asta o sa-ti aduca un succes in box-office?

Si oare cand or sa-si dea seama ca povestea transmisa prin film este mai importanta decat aspectul ‘fancy’. Pe de alta parte, daca ar fi asa, filmele de genul Slumdog Millionaire nu ar mai fi apreciate astfel. Bravo lui Danny Boyle!

Alin