Out of the Past (1947)


Out of the Past (aka duelul gropitelor din barbii) este inca un exemplu genial de film noir. Are cam tot ce ii trebuie: un (fost) detectiv, un trecut misterios, o femme fatale, un Kirk Douglas mai batran cu un an decat Mitchum, o atmosfera apasata si un final grozav.

Desi primele cadre par similare cu acea poveste a lui Viggo Mortensen in A History of Violence – omul care se ascunde de trecut, Jeff Bailey (Mitchum) isi exorcizeaza demonii si isi spune trecutul iubitei sale atunci cand isi da seama ca acesta l-a ajuns din urma.

Flashbackul pare sa duca spre un scenariu tipic: detectivul este platit bine de un mafiot (Douglas) sa o gaseasca pe Kathie (Jane Greer), care se presupune ca ar fi fugit cu 40 000 de dolari atunci cand l-a parasit. Ca orice detectiv bun, Mitchum o gaseste repede, se indragosteste de ea si cei doi se hotarasc sa fuga impreuna.

Evident, lucrurile nu merg atat de bine, iar cei doi se despart atunci cand Kathie omoara pe detectivul care ii urmarea. Povestea incepe insa abia atunci cand Bailey este de acord sa se intalneasca din nou cu Whit Sterling (Douglas), care il convinge sa-l ajute din nou cu o problema. De aici la capcane, tradari, promisiuni, urmariri si un final perfect pentru un film noir.

Detectivul jucat de Mitchum este oarecum unic. Daca vorbeam de personajul lui Dana Carvey in Laura in postura celui tacut si atent, sau de personajele lui Bogart, detectivul lui Mitchum este o forta a naturii. Rafinat atunci cand trebuie, violent atunci cand are nevoie, nu uita de cei care l-au inselat si nu da inapoi din fata situatiei in care este aruncat.
Asta, plus o replica ce il caracterizeaza asa cum trebuie:

Kathie: I don’t want to die.
Jeff: Neither do I, baby; but if I have to, I’ll die last.

Mitchum o sa ramana mereu pentru mine in aceasta lumina. Nu ca Powell din Night of the Hunter, urmarind cursul raului pana la capat; nici ca Max in Cape fear, ci pur si simplu ca un tip rau (dar bun).

Alin

Advertisements