The Ice Storm

Furtuna de gheata este o carte atat de enervanta incat nici nu stiu de unde sa incep. Da, stiu ca data trecuta am scris tot despre o carte care m-a enervat. De fapt am mai citit si chestii interesante intre timp, insa nu pot sa nu scriu despre cele care m-au obosit/deprimat/plictisit (in speranta ca cele 3 persoane care citesc ce zic eu pe aici or sa le evite macar).

Despre Ice Storm stiam ca a fost adaptat intr-un film destul de apreciat de multa lume, din ce am citit pe net. Si cum romanele dupa care s-au facut aceste adaptari sunt de obicei mai interesante, am pornit cu presupunerea ca este o carte buna, sau cel putin interesanta. Nu mi-am dat seama cat de mult m-am inselat. De fapt nici nu mi-am putut inchipui ca am in fata o carte care nu spune mai nimic. Macar stiu ca ca nu ar mai trebui sa am incredere in propria judecata. Ever.

Sigur, daca te uiti pe coperta doi (ceea ce nimeni nu ar trebui sa faca vreodata), marii recenzenti din Sunday Times sau Guardian spun ca este vorba despre viata de familie si ca este “un roman plin de umor negru, superb scris, remarcabil de matur”. Pun pariu ca idiotul care a scris asta nu a citit decat incipitul, si anume:

Asadar, dati-mi voie sa va prezint aceasta comedie despre o familie pe care am cunoscut-o in anii adolescentei.

Sunt convins ca onanistul platit de Sunday Times ca sa scoata pasta prin varful pixului pe o coala de hartie nu a citit chestia asta, fiindca romanul nu are umor negru nicaieri, nu e nimic comedic, poate doar tragic. Iar vocea narativa din incipit dispare cu desavarsire pana la final, cand aflam ca de fapt este unul din protagonisti. Si ce daca? Nici macar nu se oboseste sa explice prea coerent de ce vorbeste despre propria familie ca despre niste cunostinte vagi.

In fine, hai sa intram in detalii cu chestia asta.
Continue reading “The Ice Storm”

Advertisements