Cateva titluri (part 1)

Aparent nu am nimic mai bun de facut in afara de citit, asa ca vreau sa scriu cateva cuvinte despre cartile din ultima vreme (pentru cine o fi interesat).

Julio Cortazar – Bestiar

In primul rand, astia de la Polirom sunt niste bulangii – majoritatea povestirilor din Bestiario au aparut si in alt volum de povestiri publicat de ei anterior (Idolul cicladelor sau Manuscris gasit intr-un buzunar…), fara sa spuna ca de fapt ele fac parte din aceasta carte. Imi face placere sa il recitesc pe Cortazar, astfel incat nu m-a deranjat acest detaliu, dar simteam nevoia sa il precizez totusi.

Bestiar este primul volum publicat de Cortazar (1951), iar temele prozei despre care vorbeam in Armele Secrete sunt similare si aici. Mai mult de atat, in Bestiar vedem deja un autor in deplina maturitate artistica – povestirile lui nu sunt incercari de proza cum se mai intampla cu alti scriitori. Cortazar imi aminteste de ceea ce spunea cineva despre muzica celor de la The Smiths: omul asta nu a scris niciodata vreo prostie sau ceva slab.

De exemplu, in Casa Ocupata sau in Omnibuz naratiunea este extrem de simpla si totusi reuseste sa-ti dea un fior pe sira spinarii atunci cand citesti aceste povestiri; in altele vedem elemente ciudate sau intunecate. Cea mai buna povestire (in opinia mea) este cea intitulata Cea de departe – similara tematic cu o alta povestire, Noaptea, întins pe spate – pe care o puteti citi aici.

Continue reading “Cateva titluri (part 1)”

Advertisements

there be dragons

Eram in librarie azi si m-am gandit sa nu plec cu mana goala.

Am avut de ales intre un comic book facut dupa Guards, Guards! a lui Terry Pratchett si Peace a lui Gene Wolfe, dar mai aveam trei carti necitite acasa si am ales benzile desenate. Peace o sa fie tot acolo data viitoare (daca dispare o sa stiu ca a fost vina voastra).

E in format mare si are 120 de pagini ilustrate de Graham Higgins, de care nu am mai auzit pana acum, dar are un stil care-mi place foarte mult. Personajele (mai ales cele din Garda) au un aer foarte “necioplit”, cu trasaturi fizice exagerate care le dau un aer ridicol, la fel ca replicile lor. Vimes nu arata deloc cum mi l-am imaginat in Night Watch, dar are un farmec aparte – la fel si Vetinari (care credeam ca devine Patrician de abia in Night Watch; o sa intreb pe cineva autorizat in domeniu).

Recenzia completa o sa fie martea viitoare pe bookblog.

Cristi