Moment in thought

“Se desprinse din contemplarea privelistii ignorantei umane, si a conditiei umane, si a apelor marii ce inghit treptat pamantul pe care stam, priveliste care l-ar fi putut indruma catre ceva interesant, daca ar fi avut taria s-o scruteze in continuare, fara sa clinteasca; si gasi consolare in fleacuri atat de inconsistente in comparatie cu tema augusta care-l preocupase pana mai adineauri, incat se simtea ispitit sa treaca sub tacere aceasta reconfortare, sa o minimalizeze, ca si cum, pentru un om onest, faptul de a fi surprins gustand o clipa de fericire intr-o lume de mizerie, inseamna cea mai abominabila dintre crime.”

(Virginia Woolf – Spre far)

Advertisements