City as a woman

Nimic nu putea fi diferit: mirosul mării şi al gardeniilor proaspăt tăiate ce pătrunde întotdeauna pe fereastra deschisă o trezeşte în fiecare dimineaţă la aceeaşi oră. Deşi îi place să zăbovească în pat, nu întârzie niciodată acolo unde vrea să ajungă.
Timpul curge diferit atunci când te trezeşti de una singură. Duşul soseşte ca un preludiu al zilei ce urmează, felul în care apa îi picură uşor pe trupul învelit de ameţeala uşoară a somnului, dând-o la o parte. Aroma mirodeniilor din cafeaua de dimineaţă are timp sa se aşeze pe haine şi să ajungă una cu mirosul pielii frumos bronzate.

Este momentul plecării. Rochia dintr-o singură bucată îi curge uşor pe trup, accentuând formele delicate dar păstrând bunul gust. Este îmbrăcămintea ideală pentru perioada aceasta, când în aer alternează domoala zăpuşeală a zilei cu plăcuta briză a după-amiezelor pierdute.

Pe strada îngustă şi pietruită ce coboară lin către port, ziua pare ireală – liniştită ca de fiecare dată, dar cuprinsă în acelaşi timp de iureşul anticipaţiei.
Este ziua ei liberă, iar de fiecare dată alege să facă acelaşi lucru, care nu este niciodată la fel. Se pierde în inima oraşului, cautând, descoperind mereu lucruri noi. Unul din numeroasele parcuri, sau poate într-o grădină botanică. O piaţă plină cu porumbei care nu au nimic mai bun de făcut decât sa imite marile aglomeraţii urbane. O uriaşă fântână arteziană înconjurată de figuri în piatră care ar da orice pentru o bălăceală sănătoasă. O catedrală veche de când lumea, pe unde se plimbă întotdeauna 13 gâşte albe ca zăpada. Un cinematograf vechi ce prezintă numai filme clasice.
Iat-o oprindu-se la un teatru în aer liber, unde se cântă muzică din repertoriul lui Agustin Barrios Mangore. La Catedral este una din melodiile ei de suflet, tocmai pentru că e ciudat cum o chitară poate semăna atât de mult cu un pian. Ai ocazia să o zăreşti, doar pentru un moment cu marginea privirii, trecând pe lângă una din clădirile arhitectului ei preferat. Acum stă la o masă micuţă din fier şi ia prânzul la marginea mării. Pescăruşii plutesc undeva departe, împreună cu gândurile ei.

Uneori parcă se evaporă din faţa ochilor şi nu ştii dacă a fost aievea sau nu, dar ea este mereu aproape. Cele mai plăcute momente le petrece într-una din librăriile oraşului, alături de toţi acei scriitori care îi răscolesc sufletul. Nu are unul preferat, deoarece ştie că sunt prea multe cărţi bune pe lumea asta ca să te opreşti la una singură.

Seara o găseşte în luminile minunate, împreună cu prietenii. Însă şi acum îşi doreşte să cutreiere oraşul. Nu i-au plăcut niciodată discotecile, ci preferă o plimbare pe plajă, chiar dacă lumea nu este mereu de acord.
Nimic nu poate merge rău atunci când eşti cu ea: ea este Barcelona, frumoasă, îmbrăcată mereu cu stil, cu un ochi pentru artă în orice formă a ei. Barcelona de care te îndrăgosteşti în mod sigur.

Am primit un tag de la Ana (care nu are blog dar care a scris la randul ei despre un oras) pe care l-a descoperit pe alte bloguri ;). In principiu ideea este sa scrii despre un oras (ce oras vrei tu) vazut ca o femeie.
Pentru curiosi, Ana a scris despre Paris, insa etica nu ma lasa sa pun cuvintele ei fara consimtamant, asa ca nu pot decat sa-i pun cu dedicatie melodia urmatoare.

Alin