It’s a Wonderful Life (1946)
Iata ca am ajuns la final, si nu cred ca surprinde pe nimeni faptul ca am lasat acest film pentru Ajunul Craciunului. Din pacate, timpul nu imi permite sa scriu prea mult, si ar fi multe lucruri de spus despre acest film.
O sa incerc totusi sa raspund la o intrebare – ce face ca It’s a Wonderful Life sa fie considerat cel mai popular film de Craciun?
Nu cred ca este vorba de faptul ca in alte tari este difuzat mai des decat filmele cu Singur Acasa de la noi (a vazut cineva vreodata filmul lui Frank Capra la vreo televiziune romaneasca? eu nu imi amintesc). Ca un detaliu aici, filmul a trecut in public domain, deci poate fi dat de catre orice televiziune fara ca ei sa plateasca ceva.
Nu cred ca popularitatea filmului se datoreaza doar mesajului sentimental referitor la importanta individului, desi toata povestea ar putea fi rezumata prin mesajul ingerului catre George Bailey.
Aici cred ca multa lume rezoneaza cu intrebarea din spatele acestui mesaj, intrebare pe care si-o poate pune oricine, indiferent de anotimp, caci reprezinta o masura a umanitatii noastre – “ce ar fi diferit in lumea asta daca eu nu as fi existat vreodata?”
It’s a Wonderful Life este un feel-good movie, asa cum vedem inca din titlu. Povestea eroului ne-aclamat din Bedford Falls, George Bailey, cel care si-a sacrificat inca din copilarie o parte din visuri pentru binele altora. Povestea are insa si o tenta noir, daca putem spune asa, sau mai degraba in stil dickensian, caci George cade in acea depresie totala a omului caruia i-au murit toate sperantele. Doar o versiune intunecata a orasului in care traieste il poate aduce inapoi pe George Bailey de pe acea panta a autodistrugerii.
Unul din cele mai importante detalii care fac din acest film unul grozav este scenariul – poate chiar mai mult decat reprezentatiile actorilor. Adaptata dupa o nuvela intitulata The Greatest Gift, scrisa de Philip Van Doren Stern, povestea se afla mereu undeva la limita dintre lumi, fara insa a o depasi: situatiile si personajele sunt puternic inradacinate in real, insa cadrul filmului este unul supranatural (ingerii reprezentati prin stele sclipitoare).
Asadar, situatiile prin care trec aceste personaje in prima parte sunt cat se poate de realiste, genul acelora cu care publicul se poate identifica. Mai mult, dialogul este natural, si in acelasi timp este usor de tinut minte si de citat.
George: What is it you want, Mary? What do you want? You want the moon? Just say the word and I’ll throw a lasso around it and pull it down. Hey, that’s a pretty good idea. I’ll give you the moon, Mary.
Mary: I’ll take it. Then what?
George: Well, then you can swallow it, and it’ll all dissolve, see.…and the moonbeams would shoot out of your fingers and your toes and the ends of your hair.…am I talking too much?
Sa nu uit de personajul interpretat de Lionel Barrymore, Mr. Potter. Vizualizat de multi precum Scrooge din povestea lui Dickens, se caracterizeaza singur in acelasi stil: ‘I’m and old man and most people hate me, but I don’t like them either.’
Ebenezer Scrooge este acru si rautacios, insa el nu inseala sau fura. Henry Potter este unul din cele mai realiste exemple de personaj regativ care nu poate fi indreptat, caci reprezinta avaritia umana, iar acest lucru este demonstrat prin faptele sale.
Toate aceste elemente rezuma faptul ca It’s a Wonderful Life a avut unul dintre cele mai inteligente scenarii scrise vreodata.
Am impresia ca doar am atins cateva idei de suprafata, si imi pare rau ca nu mai pot sa vorbesc despre alte detalii. Ideea ca banii nu aduc fericirea este atat de bine portretizata din perspectiva opusa intr-un alt film de geniu al anilor ’40, Citizen Kane.
It’s a Wonderful Life nu stagneaza insa pe aceasta idee. Nu mi se pare, cum ar spune unii, sentimental intr-o masura falsa, excesiv de dulceag sau dramatic. Este un feel-good movie in masura in care ne atinge perceptiile. Este arta atat in detalii cat si in intregul sau si nu iti cere sau ofera vreun sentiment fals. Merita sa fie vazut si revazut oricand.
Alin
Enjoy the Silence 
You saved the best for last! 🙂
Un film extraordinar pe care l-aş revedea oricând de oricâte ori…Nu ştiam că e public domain, caz în care ruşine televiziunilor că nu dau filme adevărate în locul aberaţiilor care se difuzează anual! Şi asta nu doar în preajma Crăciunului, ci în general…sunt atât de mulţi cei care nu au văzut perlele clasice că ar trebuie să existe un program, la toate reţelele de cablu, care să dea numai filme clasice 🙂
Crăciun Fericit!
mersi frumos 🙂
Un Crăciun fericit si tie!