La recomandarea lui Terry Pratchett si Neil Gaiman, am luat albumul 69 Love Songs, a celor de la The Magnetic Fields.
Tema centrala a albumului este dragostea (duh), si chiar are 69 de cantece, care variaza de la pop, la jazz, sau soft rock. Varietatea de instrumente folosite, cei trei solisti, si versurile poetice (chiar imi place sa cred ca e poezie pe muzica, in anumite momente) il fac interesant, chiar daca nu te prinde imediat.
In The Death of Ferdinand de Saussure, naratorul (cantaretul, sau sa-i zicem “eul liric”), il impusca pe lingvistul elvetian (despre care am studiat si eu la facultate, pana mi-a ajuns), in numele trioului Holland – Dozier – Holland (niste americani care scriau cantece prin ’60; vizibili in poza din fundal pe la 1:19), pentru ca a spus (in cantec, poate si in viata reala, nu sunt sigur) ca nu stim nimic despre dragoste (probabil despre legatura dintre cuvantul dragoste si sentimentul in sine, din moment ce Saussure a fost fondatorul pragmatismului; dar asta e alta poveste).
The Magnetic Fields – The Death of Ferdinand de Saussure
Imi place ca atunci cand ajunge la versul “and I shot Ferdinand”, omul verde scoate o camera de filmat, nu un pistol.
PS: Acuma mi-am dat seama ce cauta cavalerul de la inceput in video. Primele versuri sunt “I met Ferdinand Saussure/ On a night like this”, si Saussure sta la inceput pe un cavaler (knight). Hahahah… Grozav.
Cristi
Enjoy the Silence 
trebuie sa-mi dai candva albumul ala (sau macar melodiile de jazz)
foarte livresti astia de la magnetic fields; imi amintesc: “I could dress in black & read camus”.