Las Armas Secretas

Am spus mereu despre Cortazar ca este un vrajitor al prozei scurte, iar volumul Armele Secrete demonstreaza inca o data lucrul acesta. In general opera lui Cortazar se axeaza pe cateva teme fundamentale – jocul si trecerea dintr-o realitate in alta, cu precadere din realitatea cotidiana intr-una fantastica (elementele trecerii fiind aproape de fiecare data insesizabile). Ei bine, aceste teme sunt ceva mai subtile in cele cinci povestiri pe care le prezinta volumul de fata.

Cartea debuteaza cu o povestire pe care o mai citisem si intr-unul din volumele de la Polirom, insa nu m-a deranjat sa o recitesc. Intitulata Scrisori de la mama, prezinta realitatea unui cuplu de argentinieni care traiesc in Paris din momentul in care scrisoarea obisnuita de la mama pomeneste intr-o fraza numele fratelui mort, ca si cum acesta este inca in viata. Realitatea aceasta se schimba atunci cand numele lui Nico persista si in scrisorile urmatoare, pana in momentul in care este anuntata sosirea acestuia la Paris.

In La dispozitia Dumneavoastra trecerea de la o realitate la alta nu este atat de usor de sesizat, in prim plan aflandu-se elementul social. O femeie este angajata pentru o petrecere, insa la fata locului constata ca slujba ei este aceea de a pazi niste catei. La scurta vreme dupa petrecere este contactata din nou de aceleasi persoane care doresc sa o angajeze pentru a juca rolul unei mame la inmormantarea unui personaj din viata mondena. Realitatea se modifica in momentul in care femeia realizeaza ca de fapt nu joaca un rol si ca este singura persoana care il plange de fapt pe cel decedat.

Funigei este povestirea din care s-a inspirat Antonioni pentru filmul Blowup. Mai mult decat atat, este un exemplu ideal al metalimbajului narativ, asa cum descinde inca din prima fraza – “Nu se va sti niciodata cum trebuie povestite toate acestea, la persoana intai sau la a doua, folosind a treia plural sau nascocind la nesfarsit forme care nu-s bune de nimic.”

Urmaritorul este un omagiu adus lui Charlie Parker si de ce nu, genului muzical jazz. Este cu siguranta cea mai impresionanta povestire a intregului volum, si poate una din cele mai bine structurate nuvele pe care le-am citit. Firul narativ urmareste ultimele zile ale saxofonistului Johnny Carter prin ochii biografului sau. Povestea lui Johnny trece de la scipiri de geniu la momente de dezolare aduse de dependenta de droguri a acestuia, insa nuvela lui Cortazar este un regal adus muzicii, care merita citita (cum altfel) pe ritmurile lui Charlie Parker sau Dexter Gordon.

Ultima povestire din volum, Armele Secrete este ceva mai intunecata decat celelalte, analizand intr-un fel trairile interioare ale unui cuplu tanar, incapacitatea de comunicare intre cei doi si un final neobisnuit pentru o povestire de acest gen.

Alin